6.8.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 204/15

(1)

Regulamentul (CE) nr. 834/2007, în special Titlul III stabilește cerințe de bază în ceea ce privește producția de animale de acvacultură și de alge marine. Este necesar să se prevadă norme detaliate pentru aplicarea acestor cerințe, prin modificarea Regulamentului (CE) nr. 889/2008 al Comisiei (2), care stabilește norme detaliate de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007.

(2)

Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European privind o strategie pentru dezvoltarea durabilă a acvaculturii europene (3) prezintă o perspectivă a dezvoltării acestui sector pe o perioadă de zece ani capabilă să asigure activități stabile în zonele rurale și de coastă oferind soluții alternative pentru domeniul pescuitului în ceea ce privește produsele și ocuparea forței de muncă. Comunicarea a pus în evidență potențialul producției acvicole ecologice și necesitatea elaborării unor norme și criterii.

(3)

Pentru a asigura o înțelegere coerentă, este necesară completarea și corectarea definițiilor prevăzute la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 889/2008 pentru a se evita ambiguitățile și pentru a garanta aplicarea uniformă a normelor privind producția ecologică de animale de acvacultură și de alge marine.

(4)

Zona acvatică de creștere a algelor marine ecologice și a animalelor de acvacultură ecologice este extrem de importantă pentru obținerea de produse sigure și de înaltă calitate cu impact minim asupra mediului acvatic. Legislația comunitară privind calitatea apelor și contaminanții din alimente, și anume Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (4), Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”) (5), Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 al Comisiei din 19 decembrie 2006 de stabilire a nivelurilor maxime pentru anumiți contaminanți din produsele alimentare (6), precum și Regulamentele (CE) nr. 852/2004 (7), (CE) nr. 853/2004 (8) și (CE) nr. 854/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului (9) prevăd obiective de mediu pentru apă și asigură calitatea foarte bună a alimentelor. Este, prin urmare, necesar să se elaboreze un plan de gestionare durabilă pentru producția de alge marine și de animale de acvacultură care să prevadă măsuri specifice, de exemplu reducerea deșeurilor.

(5)

Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (10), Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (11) și Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (12) trebuie să asigure interacțiunea corectă cu mediul înconjurător ținând seama de impactul acestor activități asupra obiectivelor de mediu privind apa stabilite în conformitate cu Directivele 2000/60/CE și 2008/56/CE. Este necesar să se prevadă elaborarea unei evaluări de mediu privind adaptarea optimă la mediul înconjurător și atenuarea posibilelor efecte negative. Trebuie avut în vedere că astfel de evaluări trebuie să garanteze faptul că producția ecologică de alge marine și animale de acvacultură, o activitate relativ nouă comparativ cu agricultura ecologică, este nu doar acceptabilă din punct de vedere ecologic, ci este, în raport cu alte opțiuni, preponderent coerentă cu interesele publice în sens mai larg, adecvată și sustenabilă din punctul de vedere al mediului.

(6)

Având în vedere că apa este un mediu specific solubil, este necesar ca unitățile de producție ecologică să fie separate corespunzător de unitățile de producție acvicolă neecologică; trebuie stabilite măsuri corespunzătoare în vederea acestei separări. Dată fiind diversitatea situațiilor din Comunitate în ceea ce privește atât mediile de apă dulce, cât și cele marine, este preferabil ca distanțele de separare adecvate să fie stabilite la nivelul statelor membre, acestea fiind cele mai în măsură să gestioneze acest aspect, având în vedere caracterul eterogen al mediilor acvatice.

(7)

Cultivarea algelor marine poate avea un efect benefic în anumite privințe, de exemplu eliminarea nutrienților și poate facilita policultura. Este necesar să se evite practicarea recoltelor foarte intensive în cazul fondurilor de alge marine sălbatice pentru a permite regenerarea acestora și pentru ca producția să nu aibă un impact semnificativ asupra stării mediului acvatic.

(8)

Statele membre se confruntă cu deficite în creștere în ceea ce privește aprovizionarea cu culturi probiotice ecologice. În același timp, importurile de furaje proteice ecologice sunt insuficiente pentru a face față cererii. Suprafața totală de cultivare a culturilor probiotice ecologice nu este îndeajuns de mare pentru a satisface cererea de proteine ecologice; prin urmare, este necesar să se autorizeze, cu anumite condiții, utilizarea ca hrană a furajelor proteice provenind de pe parcele aflate în primul an de conversie.

(9)

Având în vedere că producția ecologică de animale de acvacultură se află într-o etapă de început, nu sunt disponibile suficiente cantități de genitori de origine ecologică. Este necesar să se prevadă introducerea, în anumite condiții, de genitori și de exemplare tinere neecologice.

(10)

Producția ecologică de animale de acvacultură trebuie să garanteze că sunt satisfăcute nevoile specifice ale animalelor în funcție de specie. În acest sens, practicile de creștere a animalelor, sistemele de gestionare și sistemele de bazine trebuie să satisfacă necesitățile privind calitatea vieții animalelor. Este necesar să se elaboreze dispoziții privind instalarea sub apă a unor cuști și țarcuri din plasă corespunzătoare, precum și privind sistemele de creștere pe uscat. Pentru a reduce la minimum prezența dăunătorilor și a paraziților și din motive legate de sănătatea și calitatea optimă a vieții animalelor, trebuie stabilite niveluri maxime de densitate a efectivelor. Având în vedere varietatea mare de specii cu nevoi specifice, este necesar să se prevadă dispoziții precise în acest sens.

(11)

Evoluția tehnică din ultima vreme a dus la utilizarea mereu mai extinsă a sistemelor închise de recirculare în producția de animale de acvacultură; aceste sisteme depind de aporturi externe și au un consum mare de energie, dar permit reducerea deversărilor de deșeuri și previn evadarea animalelor. În conformitate cu principiul după care producția ecologică trebuie să fie cât mai apropiată de natură, nu trebuie să fie permisă utilizarea unor astfel de sisteme pentru producția ecologică până când vor fi disponibile mai multe informații în acest sens. În mod excepțional, trebuie să se permită utilizarea acestora numai pentru instalații de reproducere artificială și de incubare și pentru pepiniere.

(12)

Principiile generale de producție ecologică, prevăzute la articolele 4 și 5 din Regulamentul (CE) nr. 834/2007, se bazează pe proiectarea și gestionarea adecvată a proceselor biologice, pe baza unor sisteme ecologice care utilizează resurse naturale interne sistemului, prin metode care recurg, în particular, la practici de acvacultură ce respectă principiului exploatării durabile a resurselor piscicole. La aceleași articole se stabilește, de asemenea, principiul conform căruia biodiversitatea ecosistemelor naturale acvatice trebuie menținută în producția acvicolă. Aceste principii se bazează de altfel pe evaluarea riscurilor și pe utilizarea de măsuri de precauție și prevenție, atunci când este cazul. În acest scop, este necesar să se precizeze că stimularea artificială a reproducerii animalelor de acvacultură cu ajutorul hormonilor și al derivaților hormonali este incompatibilă cu noțiunea de producție ecologică și cu modul în care consumatorii percep produsele de acvacultură ecologice, precum și că nu trebuie folosite astfel de substanțe în acvacultura ecologică.

(13)

Hrana pentru animalele de acvacultură trebuie să satisfacă nevoile nutriționale ale acestora și să respecte cerința sanitară stabilită de Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (13), în conformitate cu care nu se folosesc ca hrană pentru o anumită specie de animale alimente provenind de la aceeași specie. Este prin urmare necesar să se stabilească dispoziții specifice pentru animalele de acvacultură carnivore și necarnivore.

(14)

Materiile prime utilizate în alimentația peștilor și crustaceelor carnivore ecologice trebuie să provină, de preferință, din exploatarea durabilă a resurselor piscicole, astfel cum se prevede la articolul 5 litera (o) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 și conform definiției de la articolul 3 litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului (14) sau din alimente ecologice provenind din surse de acvacultură ecologică. Având în vedere că acvacultura ecologică și exploatarea durabilă a resurselor piscicole se află într-o etapă de început, pot apărea penurii de alimente ecologice sau de alimente obținute ca urmare a exploatării durabile a resurselor piscicole; este necesar să se elaboreze dispoziții privind utilizarea alimentelor neecologice, pe baza Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (15), care stabilește normele sanitare privind materiile prime provenind din pești care pot fi utilizate în acvacultură și prevede interzicerea hrănirii unei specii de pești de crescătorie cu anumite produse provenind din pești de crescătorie din aceeași specie.

(15)

În scopul producției ecologice de animale de acvacultură și de alge marine, se permite, în condiții bine definite, utilizarea anumitor materii prime pentru alimente neecologice, a anumitor aditivi alimentari și auxiliari tehnologici. Noile substanțe de acest tip trebuie autorizate în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007. Pe baza recomandărilor unui grup ad hoc de experți (16) privind „Hrana pentru pești și produsele de curățat în acvacultura ecologică”, care a ajuns la concluzia că substanțele enumerate deja în anexele V și VI la Regulamentul (CE) nr. 889/2008 și autorizate pentru producția ecologică de animale trebuie autorizate și pentru acvacultura ecologică, și având în vedere că anumite substanțe sunt esențiale pentru anumite specii de pești, astfel de substanțe trebuie să fie adăugate în anexa VI la regulamentul respectiv.

(16)

Cultura de moluște bivalve cu hrănire prin filtrare poate avea efecte benefice asupra calității apelor de coastă ca urmare a eliminării nutrienților, putând de asemenea facilita policultura. Este necesar să se prevadă norme specifice pentru moluște ținând seama de faptul că, în aceste culturi, nu este necesară administrarea suplimentară de alimente și că astfel efectele acesteia asupra mediului înconjurător ar putea fi mai puțin importante decât în cazul altor ramuri ale acvaculturii.

(17)

Gestionarea sănătății animalelor trebuie să se bazeze în principal pe prevenirea bolilor. În cazul tratamentului veterinar, măsurile prevăzute în prezentul regulament nu trebuie să aducă atingere cerințelor Directivei 2006/88/CE a Consiliului din 24 octombrie 2006 privind cerințele de sănătate animală pentru animale și produse de acvacultură și privind prevenirea și controlul anumitor boli la animalele de acvacultură (17). Anumite substanțe pentru curățarea, pentru tratarea împotriva depunerilor organice și pentru dezinfectarea echipamentului și instalațiilor de producție trebuie permise în anumite condiții bine definite. Utilizarea substanțelor dezinfectante în prezența animalelor vii necesită precauții și măsuri speciale pentru a garanta că aplicarea acestora nu este nocivă. Astfel de substanțe trebuie autorizate în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 Pe baza recomandărilor unui grup ad hoc de experți, asemenea substanțe trebuie enumerate în anexă.

(18)

Este necesar să se prevadă norme specifice pentru tratamentul veterinar care să clasifice diferitele tipuri de tratament și să limiteze frecvența de utilizare a tratamentelor alopatice.

(19)

Este necesară luarea unor măsuri de precauție în timpul manipulării și transportului peștilor vii pentru a respecta necesitățile fiziologice ale acestora.

(20)

Conversia la metodele de producție ecologică necesită o anumită perioadă de adaptare a tuturor mijloacelor la metoda ecologică. În funcție de sistemele de producție anterioare, este necesar să se stabilească perioade specifice de conversie.

(21)

S-a constatat că anumite anexe la Regulamentul (CE) nr. 889/2007 conțin greșeli; este necesar să se prevadă dispoziții pentru corectarea acestora.

(22)

Este necesar să se prevadă dispoziții privind cerințe specifice pentru control care să țină seama de specificitățile acvaculturii.

(23)

Pentru a facilita trecerea la noile norme comunitare a exploatațiilor care sunt deja implicate în producția ecologică respectând standarde private sau naționale, trebuie stabilite anumite măsuri tranzitorii.

(24)

Acvacultura ecologică este un domeniu relativ nou al producției ecologice, în comparație cu agricultura ecologică, sector în care există o experiență îndelungată la nivelul exploatațiilor. În condițiile creșterii interesului consumatorilor pentru produsele obținute din acvacultura ecologică, este de așteptat ca și numărul unităților de acvacultură care trec la producția ecologică să continue să crească. Aceasta va duce rapid la acumularea experienței și a cunoștințelor tehnice. În plus, este de așteptat ca activitățile de cercetare planificate să aibă ca rezultat dobândirea unor cunoștințe noi, în special cu privire la sistemele de reținere, la necesitatea de a utiliza ingrediente neecologice pentru hrana animalelor sau la densitatea efectivelor pentru anumite specii. Este necesar ca noile cunoștințe și evoluții tehnice, care pot duce la îmbunătățiri în domeniul acvaculturii ecologice, să se reflecte în normele de producție. Este necesar așadar să se introducă dispoziții pentru revizuirea legislației actuale și modificarea ei, dacă este cazul.

(25)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 889/2008 trebuie modificat în consecință.

(26)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare pentru producția ecologică,

1.

La articolul 1, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Prezentul regulament nu se aplică:

Cu toate acestea, titlul II, titlul III și titlul IV se aplică, mutatis mutandis, unor astfel de produse până la stabilirea unor norme de producție detaliate pentru produsele respective pe baza Regulamentului (CE) nr. 834/2007.”

2.

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

3.

La titlul II se introduce următorul capitol 1a:

„CAPITOLUL 1a

Producția de alge marine

Articolul 6a

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol stabilește norme detaliate de producție pentru recoltarea și cultura de alge marine și se aplică, mutatis mutandis, producției de orice alge marine pluricelulare sau de fitoplancton și microalge destinate utilizării ca hrană pentru animalele de acvacultură.

Articolul 6b

Adecvarea mediului acvatic și planul de gestionare durabilă

(1)   Activitățile trebuie să se desfășoare în zone în care nu există risc de contaminare cu produse sau substanțe neautorizate pentru producția ecologică sau cu poluanți care pot compromite caracterul ecologic al produselor.

(2)   Este necesar ca unitățile de producție ecologică să fie separate în mod corespunzător de unitățile de producție neecologică. Astfel de măsuri de separare au la bază situația naturală, sisteme separate de distribuire a apei, distanțele, mareele, situarea în amonte și în aval a unității de producție ecologică. Autoritățile statelor membre pot desemna locuri sau zone pe care le consideră inadecvate pentru acvacultura ecologică sau pentru recoltarea de alge marine și, de asemenea, pot stabili distanțe minime de separare între unitățile de producție ecologică și unitățile de producție neecologică.

Atunci când se stabilesc distanțe minime de separare, statele membre furnizează aceste informații operatorilor, altor state membre și Comisiei.

(3)   În cazul tuturor activităților noi pentru care se solicită recunoașterea ca producție ecologică și care produc mai mult de 20 de tone pe an de produse acvicole, este necesară o evaluare de mediu adaptată la unitatea de producție pentru a se stabili condițiile existente în unitatea de producție și în imediata apropiere a acesteia, precum și posibilele efecte ale funcționării acesteia. Operatorul în cauză pune la dispoziția organismului de control sau a autorității de control evaluarea de mediu. Conținutul evaluării de mediu se bazează pe Anexa IV la directiva 85/337/CEE a Consiliului (21). În cazul în care unitatea a făcut deja obiectul unei evaluări echivalente se permite utilizarea acesteia în acest scop.

(4)   Operatorul prezintă un plan de gestionare durabilă adaptat la unitatea de producție pentru acvacultură și recoltarea de alge marine.

Planul se actualizează în fiecare an și prezintă în detaliu efectele ecologice ale activităților, monitorizarea ecologică care urmează să fie efectuată și enumeră, totodată, măsurile care trebuie luate în vederea reducerii efectelor negative asupra mediului înconjurător acvatic și terestru, inclusiv, acolo unde este cazul, cantitatea de nutrienți evacuată în mediu pe ciclu de producție sau pe an. Planul înregistrează date privind controlul și reparațiile echipamentului tehnic.

(5)   Operatorii din sectorul acvaculturii și al culturii de alge marine utilizează de preferință surse de energie regenerabilă și reciclează materialele; de asemenea, elaborează, ca parte a planului de gestionare durabilă, un calendar de reducere a cantității de deșeuri care urmează să fie aplicat de la intrarea în activitate. În măsura posibilului, utilizarea căldurii reziduale se limitează la energia provenind din surse regenerabile.

(6)   Pentru recolta de alge marine se realizează o singură estimare inițială a biomasei.

Articolul 6c

Recoltarea durabilă de alge marine sălbatice

(1)   În unitatea de producție sau în localurile acesteia se păstrează documentele justificative care permit operatorului să identifice, iar organismului de control sau autorității de control să verifice dacă persoanele care au efectuat recoltarea au furnizat numai alge marine sălbatice, produse în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 834/2007.

(2)   Recoltarea se realizează astfel încât cantitățile de alge recoltate să nu afecteze în mod semnificativ stabilitatea mediului acvatic înconjurător. Se vor lua măsuri pentru a garanta că algele marine se pot regenera, de exemplu măsuri privind tehnicile de recoltare, dimensiunile minime, vârsta, ciclurile de reproducere sau mărimea algelor marine care rămân.

(3)   În cazul în care algele marine sunt recoltate dintr-o zonă utilizată în indiviziune sau dintr-o zonă comună, trebuie să existe documente care să dovedească că toată recolta este în conformitate cu prezentul regulament.

(4)   În conformitate cu articolul 73b alineatul (2) literele (b) și (c), aceste documente trebuie să conțină dovezi privind gestionarea durabilă și absența unor efecte pe termen lung asupra zonelor de recoltare.

Articolul 6d

Cultivarea algelor marine

(1)   Cultura de alge marine în larg utilizează numai nutrienți care există în mod natural în mediu sau care provin din unități de producție ecologică de animale de acvacultură situate de preferință în apropiere ca parte a unui sistem de policultură.

(2)   În cazul instalațiilor de pe uscat unde sunt folosite surse externe de nutrienți, nivelurile de nutrienți din apa de deversare trebuie să fie aceleași sau inferioare față de nivelul nutrienților din apa care intră în instalație. Sunt utilizați numai nutrienții de origine vegetală sau minerală enumerați în anexa I.

(3)   Se înregistrează densitatea culturii sau intensitatea operațională, acestea menținând integritatea mediului acvatic; se asigură astfel respectarea cantității maxime de alge marine care poate fi cultivată fără să apară efecte negative asupra mediului înconjurător.

(4)   Corzile și alte echipamente utilizate pentru creșterea algelor marine se reutilizează sau se reciclează atunci când este posibil.

Articolul 6e

Măsurile împotriva depunerilor organice și curățarea echipamentului și a instalațiilor de producție

(1)   Depunerile de organisme se îndepărtează numai prin mijloace fizice sau manual și, după caz, se aruncă în mare la distanță mare față de fermă.

(2)   Curățarea echipamentului și a instalațiilor de producție se realizează prin mijloace fizice sau mecanice. În cazul în care aceasta nu se realizează în mod satisfăcător astfel, este permisă numai utilizarea substanțelor enumerate în anexa VII secțiunea 2.

4.

La articolul 21, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Până la 20 % din cantitatea medie totală de hrană oferită animalelor poate proveni din păscutul sau recoltarea pășunilor permanente sau a parcelelor cu furaje perene sau culturi probiotice însămânțate în conformitate cu gestionarea ecologică a terenurilor în primul an de conversie, cu condiția să facă parte din exploatația în sine și să nu fi făcut parte dintr-o unitate de producție ecologică a exploatației în cauză în ultimii cinci ani. În cazul în care se utilizează atât furaje în conversie, cât și furaje de pe parcele aflate în primul an de conversie, procentul total combinat al unor astfel de furaje nu depășește procentele maxime stabilite la alineatul (1).”

5.

La titlul II se introduce următorul capitol 2a:

„CAPITOLUL 2a

Producția de animale de acvacultură

Secțiunea 1

Norme generale

Articolul 25a

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol stabilește norme detaliate privind speciile de pești, crustacee, echinoderme și moluște menționate în anexa XIIIa.

și se aplică, mutatis mutandis, zooplanctonului, microcrustaceelor, rotiferelor, viermilor și altor animale acvatice utilizate ca hrană pentru animale.

Articolul 25b

Adecvarea mediului acvatic și planul de gestionare durabilă

(1)   Dispozițiile articolului 6b alineatele (1)-(5) se aplică prezentului capitol.

(2)   În planul de gestionare durabilă se vor înregistra măsurile defensive și preventive luate împotriva animalelor de pradă în conformitate cu Directiva 92/43/CEE a Consiliului (22) și cu reglementările naționale

(3)   Trebuie să existe o coordonare verificabilă cu operatorii economici învecinați în ceea ce privește elaborarea planurilor de gestiune ale acestora, după caz.

(4)   Pentru producția de animale de acvacultură în iazuri piscicole, în cisterne sau canale (sisteme raceway), fermele sunt echipate cu straturi de filtrare naturală, bazine de decantare, filtre biologice sau filtre mecanice pentru colectarea deșeurilor de nutrienți sau utilizează alge marine și/sau animale (bivalve și alge) care contribuie la ameliorarea calității efluenților. Monitorizarea efluenților se realizează la intervale regulate, după caz.

Articolul 25c

Producția simultană de animale de acvacultură ecologice și neecologice

(1)   Autoritatea competentă poate permite, în cazul instalațiilor de reproducere artificială și de incubare și al pepinierelor, să se crească în aceeași exploatație efective tinere, atât ecologice cât și neecologice, cu condiția ca unitățile să fie separate distinct din punct de vedere fizic și să existe un sistem de distribuire separată a apei.

(2)   În stadiul de îngrășare al producției, autoritatea competentă poate permite existența în aceeași exploatație a unor unități de producție, ecologică și neecologică, de animale de acvacultură, cu condiția respectării articolului 6b alineatul (2) din prezentul regulament și atunci când sunt implicate diferite faze de producție și diferite perioade de manipulare a animalelor de acvacultură.

(3)   Operatorii păstrează documente justificative privind aplicarea dispozițiilor prezentului articol.

Secțiunea 2

Originea animalelor de acvacultură

Articolul 25d

Originea animalelor de acvacultură ecologice

(1)   Se utilizează speciile crescute la nivel local, iar reproducerile au drept scop să furnizeze soiuri care sunt mai adaptate la condițiile de creștere, sănătoase și apte să valorifice bine resursele alimentare. Organismelor de control sau autorităților de control trebuie să li se pună la dispoziție documente justificative privind originea și tratamentul acestora.

(2)   Sunt selecționate speciile care pot fi crescute fără a crea prejudicii semnificative efectivelor de animale sălbatice.

Articolul 25e

Originea și gestionarea animalelor de acvacultură neecologice

(1)   În scopuri de reproducere sau pentru a ameliora rezerva genetică, precum și atunci când nu sunt disponibile animale de acvacultură ecologice, pot fi introduse în exploatație animale sălbatice capturate sau animale de acvacultură neecologice. Astfel de animale se țin în sistem de gestiune ecologică pentru o perioadă de cel puțin trei luni înainte de a putea fi utilizate în scopuri de reproducere.

(2)   În scopuri de îngrășare și atunci când nu sunt disponibile animale de acvacultură tinere ecologice se permite introducerea în exploatație a unor animale de acvacultură tinere neecologice. Cel puțin ultimele două treimi din durata ciclului de producție sunt monitorizate în conformitate cu sistemul de gestiune ecologică.

(3)   Procentul maxim de animale de acvacultură tinere neecologice introduse în crescătorie este de: 80 % până la 31 decembrie 2011, 50 % până la 31 decembrie 2013 și 0 % până la 31 decembrie 2015.

(4)   În scopul îngrășării recoltarea de efective de animale de acvacultură tinere se restrânge în special la următoarele cazuri:

Secțiunea 3

Practici de creștere a animalelor de acvacultură

Articolul 25f

Norme generale de creștere a animalelor de acvacultură

(1)   Mediul în care cresc animalele de acvacultură este conceput, în conformitate cu nevoile specifice speciei, astfel încât:

(2)   În anexa XIIIa se stabilește densitatea efectivelor în funcție de specii sau de grupuri de specii. În urma unei analize a efectelor densității efectivelor asupra calității vieții peștilor de crescătorie, este necesar să se monitorizeze starea de sănătate a peștilor (de exemplu, leziuni ale înotătoarei caudale, alte leziuni, rata de creștere, comportamentul și starea generală de sănătate) și calitatea apei.

(3)   Sistemele de reținere acvatică sunt proiectate și construite astfel încât debitul de apă și parametrii fizico-chimici să asigure sănătatea și calitatea vieții animalelor și să satisfacă nevoile de comportament ale acestora.

(4)   Sistemele de reținere sunt concepute, situate și utilizate astfel încât să se reducă la minimum riscul de evadare.

(5)   În cazul în care peștii sau crustaceele evadează, sunt necesare măsuri adecvate pentru reducerea impactului asupra ecosistemului local, inclusiv, acolo unde este cazul, recapturarea animalelor; Este necesar să existe documente justificative în acest sens.

Articolul 25g

Norme specifice privind sistemele acvatice de reținere

(1)   Se interzic instalațiile cu sistem închis de recirculare pentru producția de animale de acvacultură, cu excepția instalațiilor de reproducere artificială și de incubare și a pepinierelor sau în cazul producției de specii utilizate la prepararea hranei ecologice pentru animale.

(2)   Unitățile de creștere pe uscat trebuie să întrunească următoarele condiții:

(3)   Este necesar ca sistemele de reținere:

(4)   Încălzirea sau răcirea artificială a apei este permisă numai în instalații de reproducere artificială și de incubare și în pepiniere. Se poate utiliza apa naturală de foraj pentru încălzirea sau răcirea apei în toate etapele producției.

Articolul 25h

Gestionarea animalelor de acvacultură

(1)   Manipularea animalelor de acvacultură se reduce la minimum și se realizează cu cea mai mare grijă, utilizând echipamentul corespunzător și recurgând la protocoalele de evitare a stresului și a vătămării fizice cauzate de procedurile de manipulare. Genitorii se manipulează într-un mod care să reducă la minimum vătămarea fizică și stresul și, după caz, sub anestezie. Se limitează la minimum operațiunile de calibrare, acestea efectuându-se numai în măsura în care sunt necesare pentru a asigura calitatea vieții peștilor.

(2)   În cazul utilizării luminii artificiale se aplică următoarele restricții:

(3)   Se permite ventilarea pentru a asigura calitatea vieții și sănătatea animalelor, cu condiția ca aeratoarele mecanice să fie alimentate de preferință de la surse de energie regenerabile.

Toate aceste utilizări trebuie înregistrate în registrul privind producția acvicolă.

(4)   Utilizarea oxigenului este permisă numai pentru necesități legate de sănătatea animalelor și în perioade critice de producție sau de transport, în următoarele cazuri:

Este necesar să existe documente justificative în acest sens.

(5)   În ceea ce privește tehnicile de sacrificare, acestea trebuie să permită ca peștii să fie aduși imediat în stare de inconștiență și insensibili la durere. Pentru alegerea celor mai bune metode de sacrificare trebuie să se țină seama de dimensiunile animalelor în momentul recoltării, de specii și de centrele de producție.

Secțiunea 4

Reproducerea animalelor

Articolul 25i

Interzicerea hormonilor

Se interzice utilizarea hormonilor și a derivaților hormonali.

Secțiunea 5

Hrana pentru pești, crustacee și echinoderme

Articolul 25j

Norme generale privind alimentele

Regimurile alimentare trebuie concepute având în vedere următoarele priorități:

Articolul 25k

Norme specifice privind alimentele pentru animale de acvacultură carnivore

(1)   Hrana pentru animalele de acvacultură carnivore se procură ținându-se seama de următoarele priorități:

(2)   În cazul în care nu este disponibilă hrana menționată la alineatul (1) pot fi utilizate, pentru o perioadă de tranziție până la 31 decembrie 2014, făină și ulei de pește obținute din subproduse provenind din acvacultura neecologică sau din subproduse provenind de la pești capturați pentru consumul uman. Aceste materii prime nu trebuie să depășească 30 % din rația zilnică.

(3)   Rația de hrană poate conține în proporție de maximum 60 % produse vegetale ecologice.

(4)   Astaxantina provenind în principal din surse ecologice, cum ar fi carapacele de crustacee ecologice, se poate utiliza în rația alimentară pentru somon și păstrăv în limita necesităților fiziologice ale acestora. În cazul în care nu sunt disponibile surse ecologice, pot fi utilizate surse naturale de astaxantină (precum drojdia Phaffia).

Articolul 25l

Norme specifice privind alimentele pentru anumite animale de acvacultură

(1)   Animalele de acvacultură menționate în secțiunile 6, 7 și 9 din anexa XIIIa trebuie hrănite cu hrană care se găsește în mod natural în iazuri și lacuri.

(2)   În cazul în care nu sunt disponibile cantități suficiente de resurse pentru alimentarea naturală menționate la alineatul (1), se pot utiliza alimente ecologice de origine vegetală, obținute de preferință din plante cultivate tot în ferma respectivă, sau alge marine. Operatorii păstrează documente justificative privind necesitatea de a utiliza hrană suplimentară.

(3)   În cazul suplimentării hranei naturale conform alineatului (2), rațiile pentru speciile menționate în secțiunea 7 și pentru Pangasius spp., menționat în secțiunea 9, pot cuprinde maximum 10 % făină sau ulei de pește obținut din exploatarea durabilă a resurselor piscicole.

Articolul 25m

Produse și substanțe prevăzute la articolul 15 alineatul (1) litera (d) punctul (iii) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007

(1)   În acvacultura ecologică pot fi utilizate numai materiile prime pentru hrana animalelor, de origine animală și minerală, enumerate în anexa V.

(2)   Aditivii pentru hrana animalelor, anumite produse utilizate în alimentația animală și auxiliarii tehnologici pot fi utilizați numai în cazul în care sunt enumerați în anexa VI și sunt respectate restricțiile stabilite în aceeași anexă.

Secțiunea 6

Norme specifice pentru moluște

Articolul 25n

Zona de creștere

(1)   Creșterea moluștelor bivalve poate fi realizată în aceeași zonă de apă ca și creșterea ecologică a peștilor și a algelor marine într-un sistem de policultură documentat în planul de gestionare durabilă. Moluștele bivalve pot fi crescute de asemenea în policultură împreună cu moluște gasteropode, de exemplu litorina.

(2)   Producția de moluște bivalve ecologice trebuie să se realizeze în zone delimitate de stâlpi, de geamanduri sau alte mijloace evidente de marcare; după caz, zonele de producție trebuie delimitate cu ajutorul sacilor din plasă, al cuștilor sau al altor mijloace artificiale.

(3)   Fermele de conchiliocultură ecologică trebuie să reducă la minimum riscurile privind speciile protejate. În cazul în care se utilizează plase împotriva animalelor de pradă, acestea trebuie să fie astfel concepute încât să nu producă vătămări păsărilor scufundătoare.

Articolul 25o

Fonduri de aprovizionare cu material de reproducere

(1)   În condițiile în care nu se aduc prejudicii semnificative mediului înconjurător și în cazul în care acest lucru este permis de legislația locală, pentru moluștele bivalve se poate utiliza material de reproducere sălbatic din afara unității de producție cu condiția ca acesta să provină din:

Este necesar să se păstreze documente privind modul, locul și perioada în care a fost colectat materialul de reproducere sălbatic pentru a asigura trasabilitatea până la zona de colectare.

Cu toate acestea, în unitățile de producție ecologice se poate introduce material de reproducere provenind de la instalațiile de reproducere artificială și de incubare pentru moluște bivalve neecologice, respectându-se următoarele procente maxime: 80 % până la 31 decembrie 2011, 50 % până la 31 decembrie 2013 și 0 % până la 31 decembrie 2015.

(2)   În cazul stridiei japoneze (Crassostrea gigas), se preferă efectivele care sunt crescute în mod selectiv pentru a se evita reproducerea în afara crescătoriei.

Articolul 25p

Gestionare

(1)   În procesul de producție trebuie să se utilizeze o densitate a efectivelor care nu depășește densitatea utilizată local în conchiliocultura neecologică. Operațiunile de sortare, de rărire și ajustările densității efectivelor se efectuează în funcție de biomasă și în vederea asigurării calității vieții animalelor și a calității superioare a produselor.

(2)   Depunerile organice de organisme se îndepărtează prin mijloace fizice sau manual și, dacă este cazul, se aruncă în mare la distanță mare față de ferma de conchiliocultură. O dată pe ciclu de producție, moluștele pot fi tratate cu o soluție de var pentru a combate depunerile de organisme concurente.

Articolul 25q

Norme privind cultura

(1)   Cultura de midii pe corzi și alte metode enumerate în secțiunea 8 din anexa XIIIa pot fi eligibile pentru producția ecologică.

(2)   Cultura de moluște pe fundul apei este permisă numai în cazurile în care nu se produc, în locurile de colectare și de creștere, efecte negative semnificative asupra mediului înconjurător. Operatorul demonstrează că impactul asupra mediului înconjurător este redus la minimum realizând un studiu și un raport privind zona de cultură pe care trebuie să le prezinte organismului de control sau autorității de control. Raportul se adaugă, ca un capitol separat, la planul de gestionare durabilă.

Articolul 25r

Norme specifice privind cultura stridiilor

Este permisă cultura de midii în saci, pe suporți stabili. Aceștia sau orice alte structuri în care sunt așezate stridiile se dispun astfel încât să se evite formarea unei bariere compacte de-a lungul țărmului. Pentru optimizarea producției, efectivele de stridii se poziționează cu atenție pe fundul apei în funcție de maree. Producția întrunește criteriile enumerate în anexa XIIIa secțiunea 8.

Secțiunea 7

Prevenirea bolilor și tratamentul veterinar

Articolul 25s

Norme generale privind prevenirea bolilor

(1)   În conformitate cu articolul 9 din Directiva 2006/88/CE, planul de gestionare a sănătății animale prezintă în detaliu practicile privind biosecuritatea și prevenirea bolilor și conține un acord scris privind consilierea pe probleme de sănătate, adaptată la unitatea de producție respectivă, încheiat cu servicii calificate în domeniul sănătății animalelor de acvacultură care efectuează o vizită la fermă o dată pe an cel puțin și din doi în doi ani cel puțin în cazul moluștelor bivalve.

(2)   Structurile de adăpostire a animalelor, echipamentul și ustensilele trebuie curățate și dezinfectate corespunzător. Se utilizează numai produsele enumerate în secțiunile 2.1 și 2.2 din anexa VII.

(3)   În privința vidului sanitar:

(4)   După caz, hrana pentru pești neconsumată, excrementele și animalele moarte trebuie îndepărtate imediat pentru a se evita riscul unor prejudicii semnificative pentru mediul înconjurător în ceea ce privește calitatea apei, pentru a se reduce la minimum riscurile apariției bolilor și pentru a evita apariția insectelor sau a rozătoarelor.

(5)   Lumina ultravioletă și ozonul se pot utiliza numai în instalațiile de reproducere artificială și de incubare și în pepiniere.

(6)   Pentru controlul biologic al ectoparaziților se utilizează de preferință peștii curățători.

Articolul 25t

Tratamentele veterinare

(1)   Atunci când apare o problemă de sănătate cu toate că s-au luat măsuri pentru a garanta sănătatea animală în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) litera (f) punctul (i) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007, pot fi utilizate tratamente sanitare, de preferință în următoarea ordine:

(2)   Utilizarea tratamentelor alopatice este limitată la două ședințe de tratament pe an, cu excepția vaccinărilor și a programelor obligatorii de eradicare. Cu toate acestea, în cazul unui ciclu de producție mai scurt de un an, se limitează tratamentul alopatic la o singură ședință pe an. În cazul depășirii limitelor prevăzute pentru tratamentele alopatice, animalele de acvacultură în cauză nu pot fi vândute ca produse ecologice.

(3)   Utilizarea tratamentelor antiparazitare, fără a include sistemele de control obligatoriu realizate de statele membre, se limitează la două ședințe de tratament pe an sau la o singură ședință de tratament pe an în cazul în care ciclul de producție este mai scurt de 18 luni.

(4)   Perioada de așteptare între tratamentele alopatice și tratamentele antiparazitare administrate în conformitate cu alineatul (3), inclusiv tratamentele efectuate în cadrul programelor obligatorii de combatere și eradicare, trebuie să fie dublă față de perioada legală de așteptare prevăzută la articolul 11 din Directiva 2001/82/CE sau de 48 de ore în cazul în care această perioadă nu este specificată.

(5)   În cazul în care se utilizează produse medicale de uz veterinar, organismul de control sau autoritatea de control trebuie informate în legătură cu utilizarea acestora înainte de comercializarea animalelor respective ca animale ecologice. Efectivele tratate trebuie să poată fi identificate cu precizie.

6.

La titlul II capitolul 3 se introduce următorul articol 29a după articolul 29:

„Articolul 29a

Dispoziții specifice privind algele marine

(1)   În cazul în care produsul final este constituit din alge marine proaspete, pentru spălarea algelor marine proaspăt recoltate se utilizează apă de mare.

În cazul în care produsul final este deshidratat, pentru spălare se poate utiliza și apa potabilă. Se poate utiliza sarea pentru a elimina umezeala.

(2)   Este interzisă utilizarea, pentru uscare, a flăcărilor care vin în contact direct cu algele marine. În cazul în care sunt utilizate corzi sau alte echipamente în procesul de uscare, acestea nu trebuie să fi făcut obiectul unor tratamente împotriva depunerilor organice și nici să fie contaminate cu substanțe de curățare sau de dezinfecție, cu excepția cazului în care se utilizează un produs prevăzut în acest scop în anexa VII.”

7.

La titlul II capitolul 4 se introduce următorul articol 32a:

„Articolul 32a

Transportul peștilor vii

(1)   Peștii vii trebuie transportați în cisterne corespunzătoare și în apă curată care satisface nevoile fiziologice ale acestora în ceea ce privește temperatura și concentrația de oxigen.

(2)   În cazul peștilor și al produselor pescărești ecologice, înainte de transport cisternele trebuie curățate, dezinfectate și clătite cu atenție.

(3)   Se iau măsuri pentru a reduce stresul. În timpul transportului, densitatea nu trebuie să atingă nivelul la care se consideră că pot apărea prejudicii pentru specia respectivă.

(4)   Este necesar să existe documente justificative pentru alineatele (1) - (3).”

8.

La articolul 35, alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(2)   În unitățile destinate producției ecologice vegetale, de alge marine, animaliere și de animale de acvacultură, este interzisă depozitarea altor inputuri decât cele autorizate în temeiul prezentului regulament.

(3)   Depozitarea medicamentelor veterinare alopatice și a antibioticelor este autorizată în exploatații cu condiția să fi fost prescrise de un medic veterinar în cadrul tratamentelor prevăzute la articolul 14 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) sau la articolul 15 alineatul (1) litera (f) punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007, să fie depozitate într-o locație supravegheată și să fie înscrise în registrul animalelor prevăzut la articolul 76 din prezentul regulament sau, dacă este cazul, în registrul producției acvicole prevăzut la articolul 79b din prezentul regulament.”

9.

La titlul II capitolul 5 se introduce următorul articol 36a:

„Articolul 36a

Alge marine

(1)   Perioada de conversie pentru o unitate de recoltare a algelor marine este de șase luni.

(2)   Perioada de conversie pentru o unitate de cultură a algelor marine nu depășește șase luni sau un ciclu de producție complet.”

10.

La titlul II capitolul 5 se introduce următorul articol 38a după articolul 38:

„Articolul 38a

Producția de animale de acvacultură

(1)   Următoarele perioade de conversie pentru unitățile de producție acvicolă se aplică în cazul tipurilor de instalații de acvacultură enumerate mai jos, fiind incluse animalele de acvacultură existente:

(2)   Autoritatea competentă poate decide să includă retroactiv în perioada de conversie orice perioadă anterioară pentru care există documente justificative arătând că instalațiile nu au făcut obiectul unor tratări cu produse neautorizate pentru producția ecologică și nu au intrat în contact cu astfel de produse.”

11.

Titlul articolului 43 se înlocuiește cu următorul text:

„Utilizarea de hrană neecologică de origine vegetală sau animală pentru animale”;

12.

La articolul 59, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Prezentul capitol nu se aplică în cazul hranei pentru animalele de casă și al hranei pentru animale cu blană.”

13.

La articolul 60 alineatul (1), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

14.

La titlul IV se introduce următorul capitol 2a:

„CAPITOLUL 2a

Cerințe specifice de control care se aplică algelor marine

Articolul 73a

Modalități de control care se aplică algelor marine

Atunci când se aplică pentru prima dată sistemul de control destinat în mod specific algelor marine, descrierea completă a unității prevăzută la articolul 63 alineatul (1) litera (a) include:

Articolul 73b

Înregistrările privind producția de alge marine

(1)   Înregistrările privind producția de alge marine se compilează de către operatorul sub forma unui registru și se păstrează la dispoziția autorităților sau a organismelor de control în orice moment la localurile exploatației. Acest registru conține cel puțin următoarele informații:

(2)   În cazul colectării de alge marine sălbatice, registrul conține de asemenea:

15.

La titlul IV se introduce următorul capitol 3a:

„CAPITOLUL 3a

Cerințe specifice de control în cazul producției de animale de acvacultură

Articolul 79a

Modalități de control care se aplică producției de animale de acvacultură

La implementarea inițială a sistemului de control destinat în mod specific producției de animale de acvacultură, descrierea completă a unității prevăzută la articolul 63 alineatul (1) litera (a) include:

Articolul 79b

Registrul producției de animale de acvacultură

Operatorul oferă următoarele informații sub forma unui registru care se actualizează continuu și se păstrează la dispoziția autorităților sau organismelor de control în orice moment la localurile exploatației:

Articolul 79c

Inspecțiile de control specifice în cazul moluștelor bivalve

În cazul producției de moluște bivalve inspecțiile au loc înainte și în timpul perioadei de producție maximă de biomasă.

Articolul 79d

Mai multe unități de producție gestionate de către același operator

În cazul în care un operator economic gestionează mai multe unități de producție, astfel cum este prevăzut la articolul 25c, unitățile care produc animale de acvacultură neecologice fac obiectul sistemului de control stabilit la capitolul 1 și la prezentul capitol.”

16.

Titlul capitolului 4 din titlul IV se înlocuiește cu următorul text:

17.

Titlul capitolului 5 din titlul IV se înlocuiește cu următorul text:

18.

La articolul 93 alineatul (2), se adaugă următoarele litere:

19.

La articolul 95, alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6)   În sensul articolului 12 alineatul (1) litera (j) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 și până la includerea unor substanțe specifice în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) litera (f) din regulamentul menționat, nu se pot utiliza decât produsele autorizate de autoritatea competentă.”

20.

La articolul 95 se introduce următorul alineat:

„(11)   Autoritatea competentă poate autoriza, pentru o perioadă care expiră la 1 iulie 2013, unitățile de producție de animale de acvacultură și de alge marine care sunt înființate și produc în conformitate cu normele ecologice acceptate la nivel național înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament, în vederea păstrării statutului ecologic al acestora concomitent cu adaptarea la normele prezentului regulament, cu condiția să nu existe niciun caz de poluare nedorită a apelor cu substanțe care nu sunt permise în cazul producției ecologice. Operatorii care beneficiază de această măsură comunică autorității competente care sunt instalațiile, iazurile piscicole, cuștile sau loturile de alge marine vizate.”

21.

Anexele se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

(a)

articolul (1) punctul 4 se aplică de la data intrării în vigoare a prezentului regulament;

(b)

măsurile corective prevăzute la articolul 1 punctul 19 și la punctul 1 literele (b) și (c) din anexă se aplică de la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 889/2008.